Cliseul “clasic” in care, un SRL cumpara o creanta de la banca, iar apoi o pune in executare, eventual mai obtine si un angajament de plata de la debitor, este “dinamitat” de o decizie a Tribunalului specializat Cluj, ce constituie un precedent decisiv pentru debitorii aflati in aceasta situatie.

Practic, instanta a stabilit că doar băncile îi pot executa silit, nu și diversele entități către care se cesionează creanțele

Speta Rezumata si readata de cei de la www.clujust.ro :

Contractul de credit bancar pentru nevoi personale a fost închiat la data de 31 octombrie 2007 cu BCR SA, prin Sucursala Cluj, care a acordat un credit în valoare de 50.000 euro. Pentru garantarea creditului a fost încheiat contract de ipotecă asupra unui apartament situat în Cluj Napoca.

În urma întârzierilor la plata ratelor scadente, BCR a emis Notificarea nr.13316261/14.10.2009 comunicată prin poştă prin care a notificat debitoarea B.B.L ca, în termen de 7 zile lucrătoare de la trimiterea notificării să achite întreaga sumă de 1706,85 euro sau întreaga creanţă va fi considerată de drept exigibilă, iar întreg soldul datorat va fi declarat scadent anticipat. Cum creanţa de 1706,85 euro nu a fost achitată în termenul indicat, creditul a fost declarat scadent anticipat, iar creanţa a fost cesionată către SC S Colect SRL, care a dobândit calitatea de creditor, potrivit Contractului de cesiune de creanţe nr.J1045/02.11.2009. Asociatul unic din Suport Colect este chiar BCR.

În baza contractului de cesiune, S Colect împreună cu BCR Bucureşti au comunicat debitoarei B şi garanţilor ipotecari faptul că, începând cu data notificării urmează să efectueze plata creanţei cedate în valoare de 51.230 euro, împreună cu orice drepturi, fructe şi beneficii viitoare aferente acesteia în contul cesionarului St Colect SRL.
În septembrie 2010, între S Colect şi debitor a fost încheiat un angajament de plată a creanţei rezultând din Contractul de credit, prin care s-a convenit că suma datorată la data semnării actului este de 51.939 euro. S-a convenit ca suma datorată să fie achitată în 12 rate lunare a câte 505 euro. Debitorii nu şi-au executat în totalitate obligaţia asumată prin contractul de credit şi angajamentul de plată astfel încât, prin cererea de executare silită imobiliară şi prin poprire înregistrată la SCPEJ M şi Asociaţii, firma a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare silită. Precizăm că la acea dată creanţa era în cuantum de 48.046 euro.
Judecătoria Cluj-Napoca a încuviinţat executarea silită împotriva debitorilor, astfel că a fost demarată procedura executării silite, fiind somaţi să achite în termen de o zi de la data primirii somație suma de 48.046 euro reprezentând contravaloare credit şi dobânzi calculate până la data de 12.07.2012+ dobânzi în continuare până la data achitării integrale a datoriei+ 7.985,45 lei onorariu şi cheltuieli de executare+ 1896,24 lei TVA aferent onorariului şi cheltuielilor de executare.
Debitorii au contestat dreptul cesionarilor de a pune in executare contractual de credit, dobandit prin cesiune si a angajamentului de plata

Decizia Tribunalului

”Tribunalul retine in primul rand faptul ca prin contractul de cesiune s-a cesionat către SC Suport Colect SRL creanţa rezultata din Contractul de credit nr. 3297/07.11.2007 , datorata de contestatori fata de Banca Comerciala Romana SA, împreuna cu accesoriile ei. Potrivit dispoziţiilor art. 372 din C.proc.civ. executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Si in opinia Tribunalului , contractul de cesiune de creanţe nr. J1045/02.11.2009 şi înscrisul sub semnătură privată denumit „Angajament de plată a creanţei” din data de 30.09.2010 nu constituie titluri executorii, deoarece legea nu le conferă acest caracter.
Cu privire la problema de drept dedusă judecăţii Tribunalul retine ca aceasta este aceea dacă acel caracter de titlu executoriu al contractului de credit, se apreciază exclusiv în persoana instituţiei bancare şi a debitorului împrumutat sau se aplică şi cesionarului în cazul cesiunii de creanţă a contractului de credit.
Asupra acestei probleme de drept, în opinia acestei instante, atunci când creditorul care solicită executarea silita a unui contract de credit este creditorul cesionar în urma încheierii unei cesiuni de creanţă cu instituţia de credit, executarea silita este lipsita de un titlu executoriu.
În argumentarea acestei opinii, se reţine că, potrivit art. 120 din O.U.G. 99/2006 contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală încheiate de instituţiile de credit constituie titluri executorii.
Aşadar, valoarea de titlu executoriu al unui înscris, altul decât o hotărâre judecătorească, trebuie expres statuată de legiuitor.
Însă, ca instrument juridic care conferă calitatea de creditor al obligaţiei pecuniare, contractul de cesiune de creanţă nu are natura juridică a unui contract de garanţie( reală sau personală) în sensul celor arătate mai sus. Ca urmare, nu se poate extrapola caracterul de titlu executoriu prevăzut de art. 120 din OUG 99/2006 în privinţa contractului de cesiune de creanţă.
Este adevărat că cesiunea de creanţă implică transmiterea creanţei împreună cu accesoriile şi garanţiile sale, potrivit ar. 1396 din vechiul Cod civil, aplicabil speţei de faţă.
Potrivit art. 1396 din vechiul Cod civil, vinderea sau cesiunea unei creanţe cuprinde accesoriile creanţei, precum cauţiunea, privilegiul şi ipoteca.
Noţiunea de creanţă, de garanţii, de accesorii priveşte materialitatea, substanţa dreptului dedus judecăţii, iar nu atributul executorialităţii sale, aspect de drept procesual.
Cu toate acestea, este greşit a interpreta că transferul creanţei implică şi transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanţei nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevăzut expres sau nu pentru acest contract. În cazul contractelor de garanţie reală şi personală aferente contractului de credit a fost reglementat în mod expres caracterul de titlu executoriu. În cazul cesiunii de creanţă nu a fost prevăzut în mod expres acest caracter.

În acelaşi sens, tribunalul reţine că legiuitorul a înţeles să confere caracter de titlu executoriu contractului de credit în considerarea persoanei creditorului, respectiv a instituţiei de credit care acordă împrumutul bancar, titlul executoriu fiind raportat strict cu privire la obiectul său: debitul principal şi accesoriile, precum şi la subiectele sale: instituţia bancară şi debitorul.

Cesiunea de creanţă reprezintă, pe de altă parte, un contract de sine stătător, care poate comporta transformări în planul întinderii dreptului de creanţă şi care poate fi şi trebuie să fie, la rândul său, supus analizei judecătorului în ceea ce priveşte întinderea creanţei pretinse pe calea unei acţiuni de drept comun, debitorul cedat având, la rândul său, posibilitatea invocării unor apărări, precum inopozabilitatea cesiunii de creanţă, aspecte care privesc fondul dreptului, iar ulterior obţinerii unui titlu executoriu, cesionarul creditor se poate adresa executorului judecătoresc în vederea executării silite.

In concluzie, Tribunalul apreciaza ca sub acest aspect recursul este intemeiat, iar executarea silită în dosarul execuţional nr. 481/2012 al Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti M şi Asociaţii s-a realizat în lipsa unui titlu executoriu. Astfel, se apreciaza ca nici nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate de catre recurenti, referitoare la lipsa caracterului cert al creantei din perspectiva modului de calcul al dobanzii si nici acelea privind onorariul executorului judecatoresc.

32113 - total vizitatori unici 4 - vizitatori unici (astazi / articol)