Iata “formula” juridică prin care, instanta poate obliga  să fie înmatriculat un  autoturism fără plata timbrului de mediu prevăzut de OUG 9/2013 . Motivarea Tribunalul Satu Mare:

În cauză sunt aplicabile prevederilor OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, având în vedere că reclamanta a solicitat înmatricularea autoturismului la data de 02.09.2013.

Potrivit art. 4 din OUG nr. 9/2013, „obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național al unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art.7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autovehicule, taxa pe poluare sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.

Prin acest mod de reglementare, legiuitorul a stabilit, implicit, și o scutire de la plata timbrului de mediu în situația acelor autovehicule pentru care a fost achitată în trecut taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 , taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Acest aspect, al compatibilității unei astfel de reglementări cu dreptul Uniunii Europene, a fost supus analizei Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Manea C-76/14. E adevărat că au fost suspuse analizei Curții dispozițiile similare cu cele de mai sus din Legea nr. 9/2012 , însă , fiind vorba de dispoziții similare , cele statuate de CJUE se aplică și în privința timbrului de mediu reglementat de OUG nr. 9/2013.

Astfel, în cauza mai sus arătată , Curtea a statuat în sensul că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Potrivit interpretării date de către CJUE în considerentele deciziei enunțate, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule nu pot fi luate în considerare de către legiuitor întrucât ele constituie taxe neconforme dreptului comunitar, și astfel nelegale. Prin urmare, nu se poate stabili o scutire de la plata unei taxe motivat de achitarea în trecut a unei taxe nelegale. Nu are relevanță restituirea taxei de poluare pe calea acțiunii în justiție, întrucât în opinia CJUE, statul trebuie să își îndeplinească obligația pozitivă de a restitui taxele neconforme dreptului Uniunii Europene, însoțite de dobândă, independent de existența sau nu a unei acțiuni în justiție în acest sens.

Or, atât timp cât pe piața națională există autovehicule scutite de la plata taxei pentru emisii poluante, pentru simplul fapt al plății anterior a unei alte taxe nelegale, acestea creează în piață o discriminare a autovehiculelor pentru care plata taxei este obligatorie, determinând cumpărarea de autovehicule din prima categorie, în defavoarea celor pentru care se achită taxa, printre care se regăsesc și autovehicule înmatriculate pentru prima oară în România. Faptul plății taxei speciale pentru autoturisme sau a taxei pe poluare nu poate determina o astfel de scutire, întrucât cel care a plătit o taxă neconformă dreptului Uniunii Europene poate, în termenul de prescripție, să ceară restituirea ei, chiar și după vânzarea autovehiculului, care tocmai din acest motiv fusese scutit de la plata noii taxe, caz în care se ajunge la situația ca pentru acel autovehicul să nu se achite nici un fel de taxă.

Astfel, CJUE a arătat că scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarată ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe. „O astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza principală, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza principală, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuție în litigiul principal favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare”.

Rezultă, așadar, că prin Decizia preliminară pronunțată în data de 14.04.2015 Curtea de Justiție a Comunității Europene în cauza cu numărul C – 76/14 a statuat incompatibilitatea Legii 9/2012 în forma în vigoare în perioada 01.01.2007 – 01.01.2013 cu art. 110 TFUE prin aceea că scutirea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele rulate naționale înmatriculate în România care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarata ulterior incompatibilă cu Dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe si o astfel de scutire precum cea în discuție favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale si descurajează importul unor autovehicule similare.

Chiar dacă hotărârea dată în cauza Manea C-76/14 vizează compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene a taxei pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, curtea de apel apreciază că cele statuate de CJUE prin această hotărâre sunt pe deplin aplicabile și în cazul timbrului de mediu, întrucât și OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu conține dispoziții similare cu cele analizate de Curte, din Legea nr. 9/2012.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, recursul formulat împotriva sentinței Tribunalului Satu Mare va fi respins ca nefondat.” (Curtea de Apel Oradea, Decizia civilă nr. 200/CA/2016 – R, www.rolii.ro)

5693 - total vizitatori unici 1 - vizitatori unici (astazi / articol)