Prin hotărârea din 02 feb. 2015 pronunțată în cauza N.Ts. împotriva Georgiei (cererea nr. 71776/12), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizand prin prisma articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a dezlegat o chestiune extrem de importanta, anume, a stabilit cum trebuie gasit punctul de echilibru, intre, manipularea copilului de catre familie, si vointa copilului (fie ea, si alterata, in urma unor astfel de actiuni manipulatorii.

Cirucmstantele spetei:

Reclamanții sunt patru cetățeni georgieni: N.Ts. și cei trei nepoți minori.

După moartea mamei lor, în noiembrie 2009, băieții au locuit cu reclamanta (mătușa) și bunicii lor (părinții mamei). La acea vreme, tatăl lor, GB, urma un tratament pentru dependenta de droguri; el fiind condamnat anterior pentru consum de droguri. La începutul anului 2010, GB a introdus o acțiune în instanță pentru înapoierea fiilor săi. Instanța din Tbilisi a a solicitat Serviciilor Sociale desemnarea unui reprezentant pentru a proteja interesele băieților.

În luna mai 2010, instanța a dispus înapoierea băieților la tatăl lor. Luând în considerare cel mai recent raport medical în care se constata că dependența lui GB a intrat in remisie si ca el prezintă patologie psihiatrică, instanța a concluzionat că acesta era apt să reia responsabilitățile părintești. În același timp, instanța a respins raportul asupra stării psihologice a copiilor, care constata că manifestau anxietate de separare și o atitudine negativă față de tatăl lor și  se recomanda să nu fie făcută nicio schimbare în mediul lor de viață. Reprezentanții Serviciilor Sociale nu au fost implicați în procedura care a condus la decizia din  mai 2010. În cadrul procedurii de apel ulterioare formulate de familia mamei, reprezentanții Seviciilor Sociale au participat în calitate de „parte interesată”. Instanța de apel a anulat decizia și a dispus ca minorii să rămână cu familia mamei dar Curtea Supremă de Justiție, în octombrie 2011, a trimis cauza spre reexaminare. În luna februarie 2012, instanța de apel a revenit asupra deciziei sale și a concluzionat că copiii ar trebui să locuiască cu tatăl lor.

CEDO a deciza ca:

Decizia instanțelor judecătorești naționale a fost întemeiată în principal pe două motive: acestea au constatat că era în interesul băieților să fie reuniți cu tatăl lor și că familia mamei avea o influență negativă asupra lor.

În timp ce Curtea admite această motivație, constată că instanțele judecătorești naționale nu au acordat o atenție adecvată faptului că băieții nu au vrut să se întoarcă la tatăl lor.

Oricare ar fi fost rolul manipulator al familiei mamei (potrivit unor rapoarte, a fost un factor în modelarea relației băieților cu tatăl lor), dovezile în fața instanțelor naționale cu privire atitudinea ostilă a băieților față de tată sunt lipsite de ambiguitate. Mai mult decât atât, au existat mai multe rapoarte ale psihologilor care avertizau cu privire la potențialele riscuri pentru sănătatea psihologică a băieților, dacă acestea ar fi înapoiați cu forța la tatăl lor.

În aceste condiții, a dispune o astfel de măsură radicală fără a ține seama de o tranziție adecvată este în contradicție cu interesul superior al copiilor. Curtea a concluzionat că, în urma deciziilor eronate luate, exacerbate de o apreciere inadecvată a interesului băieților, a avut loc o încălcare a articolului 8.

Observatie:

Curtea, nu ignora importanta si gravitatea faptului manipularii minorilor de catre familie, insa, gaseste ca, si intr-o astfel de situatie, este in interesul minorilor ca, masura – transferului catre celalalt parinte – sa nu fie una  radicala si brusca, ci, de o maniera lenta, mai exact, printr-o  tranziție adecvată.

710 - total vizitatori unici 2 - vizitatori unici (astazi / articol)