O situatie des intalnita este aceea in care, un (pretins) prieten iti cere sa-l imprumuti, insa, ca banii sa fie virati (din diverse motive)  intr-un cont bancar al unei persoane apropiate acestuia. Intr-o astfel de situatie, o eventuala cerere de restituire, promovata impotriva titularului contului (in care au fost virati banii) are toate sansele sa esueze.

Un caz de speta, este relevant:

În fapt, în data de 21 ianuarie 2013 reclamantul a transferat de la Banca Barclays din Londra, unde are deschis cont bancar în contul pârâtei deschis la BCR ROMÂNIA SA,  suma de x lire sterline (GBP).

Pârâta recunoaște că a fost transferată această sumă de bani în contul său, dar nu sub formă de împrumut, ci reclamantul a folosit contul său pentru a transmite această sumă de bani fiului său SR.

În drept, instanța arată că, potrivit art. 1166 C. civil, contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Potrivit art. 2158 C. civil, împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.

În speță, instanța reține că pentru ca cererea reclamantului să fie întemeiată și pârâta să fie obligată să restituie suma de x lire sterline, din probe trebuie să rezulte că între părți a avut loc un acord de voință prin care reclamantul să-i fi remis pârâtei suma de bani cu titlu de împrumut, iar aceasta să se fi obligat să o restituie după o anumită perioadă. Or, acest lucru nu a fost dovedit în cauză.

Faptul că s-a virat în contul pârâtei o sumă de bani nu înseamnă că între reclamant și pârâta s-a încheiat un contract de împrumut. O suma de bani poate fi transferată în contul unei persoane sub diferite titluri. După cum a arătat pârâta, în prezenta cauză, suma de bani a fost virată în contul său numai pentru că fiul său SR nu avea cont bancar și reclamantul urma să îi trimită această sumă de bani, și această cale a fost considerată cea mai facilă. Că este așa rezultă din discuțiile purtate între reclamant și fiul pârâtei SR.

Având în vedere că din probele administrate nu rezultă că între reclamant și pârâta s-a încheiat un contract de împrumut în baza căruia pârâta să se oblige să restituie suma de x lire sterline, cererea reclamantului este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.” (Judecătoria Cluj Napoca, Sentința civilă nr. 7337/2015, www.rolii.ro)

675 - total vizitatori unici 1 - vizitatori unici (astazi / articol)