Rapoartele de constatare, intomcite intr-o cauză, ca orice alt mijloc de probă, înainte de a putea face parte integrantă din materialul probator evaluat de către judecător în procesul deliberării, trebuie supuse analizei având ca obiectiv asigurarea respectării standardelor impuse de principiul egalităţii armelor şi de principiul contradictorialităţii, din perspectiva obligaţiei organelor judiciare de a asigura un proces echitabil, impus de art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Principiul egalităţii armelor, în esenţă, semnifică tratarea egală a acuzării şi a apărării, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă, iar principiul contradictorialităţii presupune nu doar ca partea să ia cunoştinţă de existenţa raportului de constatare tehnico – ştiinţifică, ci presupune posibilitatea pentru părţile unui proces de a discuta şi de a contesta raportul de constatare în faţa instanţei în condiţii de contradictorialitate.

Prin asigurarea respectării celor două principii se urmăreşte evitarea punerii instanţei în situaţia de a soluţiona cauza doar pe baza raportului de constatare întocmit de specialiştii parchetului, fiindcă soluţia trebuie să fie pronunţată pe baza verificării şi evaluării întregului material probatoriu administrat în cauză.

Analizând respectarea celor două principii în cauză, Curtea constată că părţile au fost private de posibilitatea de a contesta prin administrarea unui alt mijloc de probă rapoartele de constatare efectuate în cauză încă din cursul urmăririi penale, când organul de urmărire penală a respins cererea de efectuare a expertizei.

Privarea inculpaţilor de posibilitatea de a contesta rapoartele de constatare a determinat ruperea echilibrului dintre acuzare şi apărare în administrarea probelor, deci încălcarea principiului egalităţii de arme.

Teoretic se poate pretinde că dezbaterea orală a rapoartelor de constatare ar fi aptă să asigure un proces echitabil însă în concret dezbaterea este inutilă, fiindcă ar fi bazată pe o singură constatare, unilaterală, a stării de fapt, cea din rapoartele iniţiale.

În cauza Cottin cta. Belgiei din 2 iunie 2005, par.31 – 32, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, referitor la efectuarea unei expertize efectuată fără participarea inculpatului, că posibilitatea indirectă de a discuta un raport de expertiză prin memorii sau oral nu asigură dreptul de a participa la expertiza şi a lipsit reclamantul – care a invocat caracterul pur teoretic al dezbaterii – de posibilitatea veritabilă de a comenta eficace un element de probă esenţial.

Mai mult, astfel cum a observat judecătorul fondului, rapoartele iniţiale nu constată o stare de fapt, ci analizează dispoziţii legale, avansează opinii juridice cu privire la cum ar fi trebuit să se desfăşoare activitatea administrativă şi trag concluzii considerate absolute.

Aceste dezechilibru a fost sesizat şi de către legiuitor care, în noul cod de procedură penală a prevăzut expres în art. 172 alin. 12 C.pr.pen., fără a mai lăsa acest aspect la interpretarea organului judiciar, că acesta va dispune efectuarea unei expertize după finalizarea raportului de constatare … când concluziile raportului de constatare sunt contestate. De aceea, din perspectiva noului Cod de procedură penală, ce guvernează judecarea apelului de faţă, este discutabil dacă rapoartele de constatare tehnico – ştiinţifice, ce au fost contestate, constituie mijloace de probă în absenţa efectuării, din motive obiective, a expertizei judiciare, prev. de art. 172 alin. 12 C.pr.pen.

Acelaşi standard era asigurat şi prin dispoziţiile art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală anterior, doar că nu a fost respectat în această cauză.

S-a mai observat că, deşi instanţa nu este legată de concluziile expertizei, aceasta, prin sine, poate să influenţeze într-o manieră preponderentă aprecierea instanţei şi să confere opiniei expertului o greutate cu totul particulară, încălcându-se art. 6 par. 1 din Convenţie, dreptul părţilor la un proces echitabil vizând prezervarea intereselor părţilor şi cele ale unei bune administrări a justiţiei.

Chiar dacă s-ar putea trece peste examenul legat de fiabilitatea rapoartelor de constatare întocmite în cauză, considerând că acestea fac parte din materialul probator ce trebuie să stea la baza pronunţării soluţiei, în mod judicios prima instanţă le-a înlăturat.”

Curtea de Apel Cluj.Sectia Penala, nepublicata.

639 - total vizitatori unici 1 - vizitatori unici (astazi / articol)