În cauză, în cauza Muncaciu împotriva României (26.01.2016) reclamantul a invocat  încălcarea dreptului său la un proces echitabil în fața Tribunalului Cluj întrucât această instanță nu i-a comunicat, înainte de luarea deciziei, întâmpinarea depusă de partea adversă și a judecat recursul în lipsa acestuia.

Aprecierea CEDO

Curtea notează de la bun început că părțile nu contestă faptul că întâmpinarea AFP Turda în recurs  nu a fost comunicată reclamantului și că acesta din urmă nu a fost prezent în persoană sau reprezentate la singura ședință a Tribunalului Cluj din 1 septembrie 2010. Prin urmare, acest fapt determină Curtea să abordeze două aspecte distincte, care, în ciuda interdependenței lor, ridica probleme de examinat separat.

Curtea abordează în primul rând problema referitoare necomunicarea întâmpinării către reclamant.

Curtea reiterează că principiul egalității armelor – unul dintre elementele conceptului mai larg de proces echitabil – impune ca fiecarei părți să i se acorde o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul său în condiții care să n-o dezavantaje substanțial în comparație cu partea adversă. Acest concept implică, de asemenea, în principiu, dreptul părților de a lua cunoștință de toate piesele sau observațiile din dosar de natură a influența decizia și de de ale dezbate.

Curtea observă că, la momentul faptelor nu exista o dispoziție expresă privind obligativitatea comunicării întâmpinării. Se constată, însă, că practica instanțelor naționale a dus la impunerea unei astfel de obligații.

Această practică se întemeia pe dispozițiile articolului 116 CPC, care prevedea cerința de a depune mai multe copii de pe întâmpinare, practică ce a cunoscut o reglementare expresă în noul CPC intrat în vigoare 15 februarie 2013. Cu toate acestea, Curtea nu intenționează să se pronunțe asupra clarității și calității prevederilor legale naționale sau a aplicării constante și coerente a normelor menționate.

În cauză, este clar că Tribunalul Cluj a respins recursul reclamantului pe fond. În aceste condiții, nu se poate spune că poziția părții adverse prezentată în întâmpinare, nu a avut nici un impact asupra rezultatului procesului.

În acest sens, Curtea consideră că este lipsit de relevanță faptul că, în hotărârea sa din 1 septembrie 2010, Tribunalul nu a făcut nici o mențiune la argumentele din întâmpinare, ce a determinat Guvernul să concluzioneze că instanța nu a dat importanță întâmpinării. Curtea reamintește, în acest sens, că dreptul părților din proces de a avea cunoștință de piesele și observațiile depuse la dosar și de a le dezbate se aplică în egală măsură în etapa recursului ca și în primă instanță, chiar dacă nu sunt invocate noi argumente. În orice caz, Curtea subliniază că o încălcare poate exista chiar șiîn lipsa unui prejudiciu. Curtea reamintește că revine părților să indice dacă consideră că un document necesită observații din partea lor.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că era de datoria Tribunalului Cluj a-i oferi reclamantului posibilitatea de a-și prezenta observațiile privind argumentele cuprinse în apărarea părții adverse. Se remarcă faptul că, în acest caz, instanța de judecată nu a comunicat întâmpinarea reclamantului, care, de altfel, nu a fost prezent, nici reprezentat de avocat la singura ședință publică ținută. Or, nici nu au fost stabilite circumstanțe speciale care să fi justificat această omisiune.

Întrucât articolul 6 § 1 al Convenției este destinat în primul rând, protejării intereselor părților și cele ale bunei administrări a justiției, aceste elemente sunt suficiente pentru Curte să concluzioneze că cauza reclamantului nu a fost examinată echitabil, în lipsa dezbaterilor contradictorii în recurs.

Având în vedere această concluzie, Curtea consideră că nu mai este necesar a examina separat plângerea pe capătul privind absența reclamantului la ședința publică din 1 septembrie 2010 .

Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției.

600 - total vizitatori unici 1 - vizitatori unici (astazi / articol)