Potrivit art. 266 (1) din Noul Cod civil „Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria”Logodna nu reprezintă altceva decât o promisiune reciprocă de căsătorie

Logodna este o instituție de drept civil cuprinsă și tratată în noua configurare juridică a reglementărilor privind „viața familială” și constă într-un legământ solemn a două persoane de sex diferit de a se căsători. Actul logodnei presupune, așadar, o legătură între cele două persoane pentru realizarea unui scop comun, respectiv acela de a încheia căsătoria.

Logodna este consensuală, în sensul că încheierea sa nu este supusă niciunei formalități, motiv pentru care ea poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

Într-o speta, reclamant a făcut dovada că între el și intimata pârâtă I______ A____ au existat promisiuni reciproce de a încheia căsătoria, în acest sens fiind mesajele trimise reciproc prin poșta electronică, în care ambele părți se adresau cu apelativul de „viitor soț” (filele 65, 66 – dosarul de fond).

De asemenea, din conținutul mesajelor electronice trimise reciproc de cei doi rezultă că aceștia planificaseră să se căsătorească și să aibă o viață împreună, apelantul reclamant aducându-i la cunoștință pârâtei I______ A____, la data de 28 octombrie 2011 (fila 65 – dosar fond) că pe data de 22 decembrie, când urma să se întâlnească cu aceasta, îi va pune pe deget inelul de logodnă cumpărat.

Față de acestea, Curtea apreciază că în cauză s-a făcut dovada promisiunii reciproce a apelantului reclamant și a intimatei pârâte I______ A____ de a se căsători.

Logodna constituie, în viziunea Noului Cod Civil, o relație cu caracter social, moral și cultural cu posibile consecințe juridice în plan patrimonial în cazul ruperii unilaterale și abuzive.

Sub acest aspect, Curtea reține că în cazul ruperii logodnei pot deveni incidente dispozițiile art. 268 din Noul Cod Civil, potrivit cărora „(1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite.(2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putință, în măsura îmbogățirii.(3) Obligația de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici”, ori dispozițiile art. 269 din Noul Cod Civil, potrivit cărora„(1) Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate.(2) Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în condițiile alin. (1)”.

În cazul prevăzut de art. 268 Noul Cod Civil, logodna încetează prin voința ambilor sau doar a unuia dintre logodnici, situație în care darurile primite de aceștia fie cu ocazia celebrării logodnei, fie în timpul logodnei, în considerarea acestei uniuni și în vederea căsătoriei sunt supuse restituirii logodnicului care le-a oferit.

Dispozițiile art. 269 Noul Cod civil nu devin incidente atunci când ruperea logodnei intervine prin voința ambilor logodnici sau doar a unuia dintre ei, ci atunci când logodna este ruptă în mod abuziv. În ceea ce privește caracterul abuziv, acesta trebuie să fie o înfrângere totală a bunei credințe. Având în vedere că buna credință se prezumă, titularul acțiunii în despăgubiri solicitate în temeiul art. 269 Noul Cod Civil trebuie să probeze caracterul abuziv al ruperii logodnei.

În doctrină se consideră că în aprecierea caracterului abuziv trebuie să se țină seama de caracterul intențional, de elementul temporal (durata în timp a logodnei) și elementul material (motivele concrete care au justificat ruperea logodnei. Spre exemplu, o logodnă ruptă la scurt timp după încheierea ei poate fi apreciată ca abuzivă, o astfel de atitudine punând în discuție seriozitatea pe care cel pune capăt logodnei o manifestă la încheierea acesteia. De asemenea, poate fi considerată ca abuzivă ruperea logodnei cu puțin înainte de data stabilită pentru celebrarea căsătoriei, după o conviețuire faptică a logodnicilor o perioadă îndelungată de timp, după ce au fost distribuite invitațiile de nuntă, după ce s-au efectuat cheltuielile necesare pregătirii nunții, după ce au fost depuse actele la oficiul stării civile.

În speță, nu se regăsește niciuna dintre aceste situații, motiv pentru care în mod corect a reținut instanța de fond că apelantul reclamant nu a dovedit caracterul abuziv al ruperii logodnei de către intimata pârâtă I______ A____. Faptul că aceasta s-a distanțat de reclamant, nu poate constitui o atitudine abuzivă, care să antreneze obligația acesteia de plată de despăgubiri pentru ruperea logodnei.

Mai mult, în cuprinsul corespondenței electronice purtată cu apelantul reclamant, intimata pârâtă I______ A____ îi reproșează infidelitatea acestuia (fila 93 – dosar fond). Or, infidelitatea unuia dintre logodnici, ca și cauză de rupere a logodnei, nu poate fi apreciată ca având un caracter abuziv.

De asemenea, din corespondența electronică purtată de reclamant și intimata pârâtă rezultă că aceasta din urmă a fost deranjată de faptul că reclamantul ar fi afirmat despre ea că este prostituată. Or, răcirea relației în acest context nu poate fi considerată abuzivă.

Prin urmare, Curtea apreciază că sumele primite de intimata pârâtă I______ A____ nu pot constitui obiect al restituirii către apelantul reclamant decât în temeiul art. 268 din Noul Cod Civil.

Având în vedere că în baza acestor dispoziții se restituie exclusiv darurile primite în timpul logodnei și în considerarea acestei uniuni, Curtea apreciază că intimata pârâtă I______ A____ nu poate fi obligată decât la restituirea sumelor primite din partea apelantului reclamant după data la care a intervenit logodna, care în cauză, în raport de probele administrate în cauză, s-a realizat la data de 26 octombrie 2011, când apelantul reclamant a cumpărat inelul de logodnă, în valoare de 8282 USD.

De asemenea, din mesajele trimise reciproc de către cele două părți prin intermediul poștei electronice, rezultă că doar după această dată intimata pârâtă I______ A____ s-a adresat apelantului pârât cu apelativul „soț” (filele 64, 65, 66 – dosarul de fond).

Prin urmare, Curtea apreciază că sumele de bani primite de intimata pârâtă I______ A____ după această dată se impune a fi restituite apelantului reclamant în temeiul art. 268 Noul Cod Civil.

Din înscrisurile depuse la dosar (ordinele de transfer bancar), rezultă că suma totală primită de intimata pârâtă, atât în contul personal cât și în contul surorii sale, intimata pârâtă I______ S_____, se ridică la valoarea de 181.713 USD (filele 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37 și 38) la care se adaugă și valoarea inelului de logodnă de 8282 USD.

Pentru aceste sume nu poate fi antrenată răspunderea civilă a intimatei pârâte I______ S_____,  chiar dacă parte dintre ele au fost virate în contul acesteia, întrucât virarea lor s-a realizat în considerarea logodnei reclamatului cu pârâta I______ A____ și a relațiilor de rudenie dintre cele două pârâte.

Nu vor fi supuse restituirii sumele virate anterior datei când a intervenit logodna și nici valoarea autoturismului Mercedes, care, de asemenea, a fost cumpărat anterior încheierii logodnei, acesta reprezentând un dar manual, care nu este supus restituirii în baza dispozițiilor art. 268 Noul Cod Civil.

917 - total vizitatori unici 1 - vizitatori unici (astazi / articol)