Un caz impresionant, dar extrem de interesant din perspectiva drepturilor omului, il constituie povestea unei doamne, ce urmeaza ca in mai putin de o luna, sa dea nastere unui copil “fara sanse de viata” (dupa spusele medicilor) sarcina care, îi pune viata in pricol. Se pun intrebarea, daca, fata de varsta sarcinii si situatia concreta, poate avea loc un avort?

Raspunsul, este categorc DA! (avort terapeutic)

Justificare:

Dreptul la viaţă, reglementat de articolul 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului prevede că: „1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea  nu  poate  fi  cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege. 2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă : a. pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale ; b. pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute ; c. pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.”.

Acesta, constituie unul dintre articolele primordiale ale Convenţiei, de la care nici o derogare nu ar putea fi autorizată, pe timp de pace, în virtutea articolului 15. (…) el consacră una dintre valorile fundamentale ale societăţilor democratice (CEDO in McCann şi alţii c. Marii Britanii, hotărârea din 27 septembrie 1995)

Articolul 3 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de către Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 prin Rezoluţia 217 A (III), prevede că „orice fiinţă are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea sa”.

Pactul Internaţional privitor la drepturile civile şi politice (adoptat şi deschis spre semnare la 16 decembrie 1966, intrat în vigoare la 23 martie 1976[) precizează la articolul 6 că: „Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar”.

Convenţia Americană a Drepturilor Omului[8], adoptată la 22 noiembrie 1969 la San José (Costa Rica), reglementează dreptul la viaţă în articolul 4: „Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale. Acest drept trebuie să fie protejat de lege, în general începând din momentul concepţiei (s.n.) ”.

          Cand incepe dreptul la viata?

Până la această dată Curtea Europeana, nu a tranşat problema începutului dreptului „fiecărei persoane la viaţă”, şi nici pe aceea dacă „copilul ce se va naşte” este titularul unui asemenea drept, lăsând soluţia la aprecierea statelor contractante.

Abordarea subiectului a fost “evitat” cu maiestrie, astfel, initiat se cosidera ca, in cazul unui avort determinat de motive de sănătate ale mamei, în decizia X. c. Marii Britanii[decizia din 13 mai 1980] Comisia a statuat  că termenul „orice persoană”, folosit în mai multe articole ale Convenţiei, nu se poate aplica anterior naşterii, copilul ce urmează a se naşte nefiind o persoană – în sensul general al termenului şi în contextul în care este folosit în dispoziţia convenţională. Comisia a mai reţinut că articolul 2 nu poate fi interpretat ca recunoscând fetusului un drept la viaţă cu caracter absolut, deoarece „viaţa acestuia este intim legată de viaţa femeii care îl poartă, şi nu ar putea fi avută în vedere separat. Dacă s-ar considera că articolul 2 se aplică şi fetusului şi că protecţia acordată de acest articol ar trebui, în absenţa unor limitări exprese, să fie considerată ca absolută, ar trebui să se deducă de aici că avortul este interzis, chiar şi atunci când sarcina ar pune în pericol viaţa mamei. Acest lucru ar însemna că viaţa fetusului ar fi considerată ca fiind mai preţioasă decât viaţa mamei însărcinate.” (par. 19)

Însa,  Marea Cameră a Curţii a decis că „punctul de plecare al dreptului la viaţă ţine de marja de apreciere a statelor”, evitând astfel să se amestece în dezbaterea legată de determinarea a ceea ce este o persoană şi când începe dreptul la viaţă.” ( Vo c. Franţei, hotărârea Marii Camere din 8 iulie 2004:)

 Fosta Comisie a examinat în ce măsură noţiunea de „viaţă” din art. 2 alin. 1 al Convenţiei poate fi interpretat ca aplicându-se şi persoanei „care se va naşte”, nu numai celei născute. S-a observat că nici noţiunea de „viaţă” nu este definită de Convenţie, ceea ce înseamnă luarea în considerare, în interpretarea Comisie, a trei ipoteze posibile: 1) noţiunea de „viaţă” folosit de art. 2 alin. 1 nu priveşte, în niciun chip, copilul conceput; 2) copilului conceput i se poate recunoaşte „un drept la viaţă”, care ar putea cuprinde anumite limitări implicite; 3) textul ar recunoaşte copilului conceput un „drept la viaţă”, cu caracter absolut.

Comisia a examinat numai ultima ipoteză şi a plecat de la constatarea că „viaţa fătului este intim legată de viaţa femeii care îl poartă, ceea ce înseamnă că ea nu poate fi avută în vedere separat”. Dacă s-ar considera că art. 2 se aplică şi fetusului şi că protecţia instituită de acest articol ar trebui, în absenţa unor limitări exprese, să fie considerată ca absolută, ar trebui să se deducă de aici că avortul este interzis, chiar şi atunci când sarcina pune în pericol viaţa mamei. Acest lucru ar însemna că viaţa fetusului ar fi considerată ca fiind mai preţioasă decât viaţa mamei însărcinate.

În cazul unei întreruperi voluntare de sarcină care nu era determinată de motive de sănătate ale mamei,  acestora, Comisia a considerat că, într-un domeniu atât de delicat, „statele contractante trebuie să se bucure de o anumită putere discreţionară” (decizia din 19 mai 1992, H. contra Norvegiei)

Dimpotriva, in cazul unui avort determinat de motive de sănătate ale mamei, „avort terapeutic”, de natură a proteja viaţa şi sănătatea mamei, Comisia a statuat (decizia din 13 mai 1980, X contra Anglia) că autorizarea întreruperii de sarcină dată de autorităţile britanice şi incriminată de reclamant este compatibilă cu art. 2 parag. 1 al Convenţiei, deoarece, practicată în faza iniţială a sarcinii, ea a avut drept scopprotejarea vieţii mame

          In Romania:

Codul Penal la Art. 201 (Întreruperea cursului sarcinii) alin. (6) prevede ca: Nu constituie infracţiune întreruperea cursului sarcinii în scop terapeutic efectuată de un medic de specialitate obstetrică-ginecologie, până la vârsta sarcinii de douăzeci şi patru de săptămâni, sau întreruperea ulterioară a cursului sarcinii, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului.

Totodata, Întreruperea cursului sarcinii săvârşită dacă vârsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămâni, constituie infractiune, si se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi. Precum si in situatia in care, intreruperea cursului sarcinii se realizeaza in afara instituţiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate în acest scop, ori   de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică-ginecologie şi drept de liberă practică medicală în această specialitate;

Privind Vătămarea fătului, tot Codul Penal, la art. 202 prevede ca  (1) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a împiedicat instalarea vieţii extrauterine se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani. (2) Vătămarea fătului, în timpul naşterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. (3) Vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (4) Vătămarea fătului săvârşită în timpul naşterii de către mama aflată în stare de tulburare psihică se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc la jumătate.

Din observarea acestor doua norme legale, interne, au fost conturate doua opinii, astfel:

Conform unei opinii, momentul de debut al vieţii este reprezentat de declanşarea procesului naşterii, situaţie în care orice agresiune asupra fătului poate fi încadrată juridic fie într-o infracţiune contra vieţii, fie într-una contra integrităţii fizice sau a sănătăţii persoanei.

Conform opiniei majoritare, debutul vieţii este marcat de desprinderea fătului de corpul mamei prin tăierea cordonului ombilical ,moment în care acesta este considerat copil, persoană, beneficiind astfel de protecţie prin normele de drept penal.

Asadar, legea recunoaste avortul terapeutic, ce poate fi realizat in orice stadiu al sarcinii.

973 - total vizitatori unici 1 - vizitatori unici (astazi / articol)