De la inceput, trebuie amintit faptul ca uniunea consensuala sau concubinajul a doua persoane nu este reglementata ca atare in dreptul civil roman, nici cu privire la relatiile nepatrimoniale personale, si nici relativ la relatiile patrimoniale dintre concubini.

Drept urmare, regimul juridic al bunurilor dobandite de catre soti, anume proprietatea in devalmasie, nu este aplicabil si concubinilor, indiferent de durata convietuirii acestora.

Prezumtia comunitatii de bunuri prevazuta de Codul Civil se aplica decat sotilor, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia.

Astfel, in situatia concubinilor, in ceea ce priveste relatiile patrimoniale dintre acestia, avem de-a face cu situatia eventuala a coproprietatii relativ la fiecare bun dobandit impreuna, fiind necesar a se demonstra, in cadrul unui partaj, contributia fiecaruia pentru fiecare bun individual si nu contributia la universalitatea patrimoniului, asa cum este reglementat in cazul sotilor.

Specifica relatiilor patrimoniale dintre concubini este proba contributiei pentru fiecare bun in parte si (cel mai important!)  intentia acestora de a dobandi in comun bunurile. Altfel, avem de-a face doar cu un drept de creanta supus prescriptiei, potrivit regulilor generale aplicabile oricaror pretentii banesti.

de exemplu:
daca, din continutul contractelor prin care s-a dobandit proprietatea asupra celor bunurilor in litigiu rezulta ca doar unul dintre (fosti) concubini figureaza ca si proprietar exclusiv, atunci, celalalt concubin (reclamantul), trebuia sa dovedeasca faptul ca a existat ” intentiei dobandirii in comun a bunurilor” grefata pe proba relatiei de concubinaj, situatie in care, instanta, va retine starea de coproprietate.

concluzia:

In raporturile dintre concubini izvorul coproprietatii nu poate fi, in esenta, nici mostenirea legala si nici legea (intrucat un regim special si derogatoriu de la dreptul comun este rezervat doar sotilor), nici uzucapiunea, ci doar conventia partilor, fie ea expresa sau tacita, insa doar cu conditia ca sa fie neechivoca (Tribunalul Gorj, Decizia civila nr. 382/R din 7 februarie 2012)

Dovada, unei conventii de dobandire in comun a bunurilor, poate fi facuta cu orice mijloc de proba, deoarece, absenta instrumentului probator in acest sens, respectiv a unui inscris, este justificata, presupunandu-se, ca relatia apropiata dintre parti impiedicat, din punct de vedere moral, preconstituirea unor acte.

De altfel, cu valoare principiala, a statuat si Instanta Suprema, ca : Convietuirea pentru o perioada indelungata in care concubinii se comporta ca soti, imprejurare care este cunoscuta de toata lumea, conduce la concluzia ca veniturile dobandite au fost administrate in comun cu consecinta ca ambii concubini detin in coproprietate bunurile achizitionate in timpul concubinajului.( Curtea Suprema de Justitie Decizie nr. 44 din 15/01/2003 )

835 - total vizitatori unici 1 - vizitatori unici (astazi / articol)